Sari la conținut
Persoană care exersează respirația diafragmatică într-o poziție relaxată
Sanatate

Respirația diafragmatică: cum o exersezi pas cu pas

Pune o mână pe piept și alta pe burtă și respiră normal. Dacă mâna de pe piept se ridică prima, respiri mai ales din partea de sus a plămânilor. Respirația diafragmatică folosește mușchiul diafragmă, situat sub plămâni, ca să tragi aerul mai adânc și mai lent, iar burta se ridică ușor la inspirație.

Tehnica este folosită de cântăreți, de sportivi și de oameni care vor să-și relaxeze corpul după o zi încordată. Nu schimbă destinul unui meci și nu vindecă nimic, dar poate ajuta la calmarea sistemului nervos și la o respirație mai eficientă în efort.

Ce face de fapt diafragma?

Diafragma este un mușchi lat, în formă de cupolă, care separă cutia toracică de abdomen. Când inspiri, se contractă și coboară, iar plămânii au loc să se umple. Când expiri, se relaxează și revine în sus. În respirația de zi cu zi, mulți adulți folosesc puțin diafragma și mai mult mușchii gâtului și ai umerilor, mai ales când stau încordați ore întregi la birou.

Pentru că ține de postură, respirația se leagă de felul în care stai la masă. Dacă lucrezi mult la calculator, vezi și cum îți poți amenaja un birou ergonomic, pentru că umerii ridicați și spatele încovoiat limitează mișcarea diafragmei.

Cum exersezi respirația diafragmatică?

Începe culcat pe spate, cu genunchii îndoiți și un pat sau o saltea sub tine. E mai ușor decât în picioare, pentru că gravitația nu te încurcă. După ce prinzi senzația, poți exersa așezat și, mai târziu, în mers.

  1. Pune o mână pe piept și cealaltă pe abdomen, sub coaste.
  2. Inspiră lent pe nas, 3–4 secunde, și lasă burta să se ridice sub mână, în timp ce pieptul rămâne aproape nemișcat.
  3. Fă o scurtă pauză de o secundă, fără să ții aerul cu forța.
  4. Expiră lent pe gură sau pe nas, 4–6 secunde, ca și cum ai sufla într-o lumânare fără s-o stingi, și simte cum burta coboară.
  5. Repetă 5–10 respirații, apoi revino la ritmul normal.

Zece minute pe zi, împărțite în sesiuni mici, sunt suficiente la început. Rezultatul nu se vede peste noapte; după două-trei săptămâni de exersare, respirația adâncă devine mai naturală și o folosești fără efort conștient.

Greșeli frecvente la început

  • Inspiri prea mult: scopul nu este să umpli plămânii la maximum, ci să respiri adânc și relaxat.
  • Ridici umerii: dacă umerii urcă la inspirație, diafragma lucrează puțin; lasă-i relaxați, departe de urechi.
  • Forțezi burta: mișcarea trebuie să fie lină, nu o împingere voită a abdomenului.
  • Te grăbești: ritmul rapid aduce înapoi respirația superficială.

Dacă simți amețeală, furnicături în mâini sau o senzație ciudată, oprește-te, revino la respirația obișnuită și reia mai târziu, mai încet. Oamenii cu afecțiuni respiratorii sau cardiace ar trebui să întrebe medicul înainte de a introduce exerciții noi de respirație.

Respirația abdominală și cea toracică: care e diferența?

Respirația toracică ridică în special cutia toracică și e firească la efort intens, când corpul cere mult aer repede. Respirația abdominală sau diafragmatică predomină în repaus și în somn. Nu e vorba de o variantă bună și una rea: ideea este să poți alege tipul de respirație potrivit momentului. Un alergător care respiră doar superficial, din piept, obosește mai repede, pentru că folosește mușchii mici ai gâtului pentru o treabă pe care diafragma o face mai economic.

Exersarea în repaus te ajută ca, în efort, respirația să coboare mai adânc fără să te gândești la ea. Mulți antrenori de înot și de canto lucrează exact această abilitate, pentru că ritmul respirației decide cât de mult poți continua.

Când folosești respirația diafragmatică în sport

Înainte de o competiție, câteva minute de respirație lentă, cu expirația mai lungă decât inspirația, pot ajuta la liniștirea emoțiilor. La alergare, mulți începători observă că ritmul respirației se leagă de pași; un tipar în care inspiri pe trei pași și expiri pe doi sau trei îi ajută să rămână calmi și relaxați. În sporturile cu repaus între serii, cum sunt tenisul sau ridicările de greutăți, respirația lentă între puncte sau seturi grăbește revenirea pulsului.

După antrenament, câteva minute de respirație lentă în poziție culcat ajută corpul să treacă de la efort la repaus. E un moment bun și pentru a te opri câteva minute din agitație, înainte să intri într-o zi încărcată.

Respirația și tensiunea seara

Respirația lentă poate scădea temporar pulsul și senzația de încordare, iar unii oameni o folosesc seara ca ritual înainte de culcare. Nu înlocuiește tratamentul pentru cine are tensiune mare și nu este o metodă de a-ți ajusta singur valorile. Dacă vrei să urmărești cum evoluează tensiunea, învață cum îți iei corect tensiunea arterială acasă și discută rezultatele cu medicul tău.

Cum o integrezi în rutina zilei

Cea mai simplă cale este să legi exercițiul de un obicei existent: trei respirații lente după ce te trezești, cinci în pauza de la serviciu, câteva în stația de autobuz. Nu ai nevoie de nicio aplicație, doar de atenție. Cu timpul, corpul preia singur ritmul mai lent atunci când ești calm, iar tu poți apela conștient la tehnică atunci când ești agitat.

Dacă respirația scurtă, șuierătoare sau greutatea în a respira apare la efort ușor sau în repaus, nu e un caz pentru exerciții acasă, ci pentru consult medical.

Din arhivă

Daily BucharestSportUtileSanatateBusinessTurismParteneriate editorialeEducatie