La interviu poți și ar trebui să întrebi despre experiență, competențe, motivație și disponibilitate, adică despre tot ce ține de postul pe care îl oferi. Nu ai voie să pui întrebări care duc la discriminare sau care intră în viața privată fără legătură cu munca: planuri de familie, convingeri religioase, origine etnică, orientare sexuală, stare de sănătate fără relevanță pentru post. Mai jos compari tipurile de interviu și vezi cum le construiești corect.
Ce urmărești la un interviu
Interviul este o conversație structurată, prin care verifici dacă o persoană se potrivește cu postul și dacă postul i se potrivește ei. Nu este un test de rezistență și nici o ocazie de a afla cât mai multe despre candidat. Fiecare întrebare trebuie să servească unui scop: să clarifice o competență, să arate un mod de lucru sau să verifice o informație din CV. Dacă o întrebare nu ajută la decizie, nu o pune.
Pregătește-te dinainte. Recitește CV-ul, notează trei-patru lucruri de lămurit și stabilește criteriile după care vei compara candidații. Folosirea acelorași întrebări pentru toți face compararea mai corectă și te ferește de impresii influențate de simpatie.
Tipuri de interviu, comparate
| Tip de interviu | Cum se desfășoară | Avantaje | Limite |
|---|---|---|---|
| Structurat | aceleași întrebări, în aceeași ordine, pentru toți candidații | comparație corectă, mai puțin loc pentru prejudecăți | poate părea rigid |
| Semi-structurat | întrebări pregătite, plus completări libere | flexibilitate, conversație naturală | cere experiență din partea celui care intervievează |
| Pe situații | candidatul descrie ce a făcut într-o situație concretă | arată comportamente reale | depinde de memoria și de sinceritatea candidatului |
| Cu sarcină practică | candidatul rezolvă o mică probă | verifică abilități direct | trebuie să fie scurtă și relevantă |
Într-o firmă mică, combinația cea mai utilă este adesea una semi-structurată, cu o probă practică scurtă, acolo unde postul o permite. Proba trebuie să dureze rezonabil și să nu devină muncă gratuită pentru firmă.
Întrebări utile pe care le poți pune
Întrebările bune sunt deschise și legate de realitatea postului. În loc de „ești o persoană organizată?”, care invită la un răspuns de complezență, poți cere: „Povestește-mi cum ți-ai organizat ultima perioadă aglomerată”. Răspunsul arată ce face candidatul în practică, nu cum se descrie.
- ce a făcut candidatul în ultimul său post și ce a învățat acolo;
- cum a rezolvat o situație dificilă cu un client sau cu un coleg;
- ce așteptări are de la un loc de muncă și de la program;
- ce îl interesează la postul oferit;
- când poate începe și ce condiții de program preferă.
Lasă loc și pentru întrebările candidatului. Cele pe care le pune arată ce îl preocupă și cât s-a documentat despre firmă. Răspunde sincer, inclusiv la subiecte mai puțin comode, cum ar fi programul prelungit sau perioada de probă.
Ce nu ai voie să întrebi
Principiul este simplu: dacă răspunsul nu are legătură cu capacitatea de a face munca, nu pui întrebarea. Despre sarcină, planuri de a avea copii, stare civilă, religie, apartenență politică, origine, orientare sau vârstă nu se întreabă pentru a decide angajarea. Nici despre boli și medicamente nu se discută la interviu; aptitudinea pentru muncă se stabilește prin controlul medical specific, nu prin curiozitatea angajatorului.
Dacă un candidat oferă singur asemenea informații, nu le folosi în decizie și nu le notează în evaluare. Păstrează-ți notițele pe criterii profesionale: experiență, competențe, motivație. În caz de contestare, ele arată că ai ales pe baza unor motive legitime. Pentru detalii asupra cerințelor legale, consultă un jurist sau un specialist în resurse umane.
După interviu: evaluare și feedback
Notează-ți impresiile imediat, pe criterii. Compară candidații după aceleași repere, nu după cine a vorbit mai fluent sau a părut mai familiar. Dacă ai dubii, mai programează o scurtă discuție sau o zi de probă, în condițiile permise. Anunță toți candidații de decizie, indiferent de rezultat.
Odată ce ai ales, urmează partea administrativă: oferta, contractul, evidențele. Pașii de pregătire a angajării, de la documente până la instruire, sunt descriși în ghidul pentru angajator, iar mai multe ghiduri de același tip găsești pe RevistaFirmelor.
Cum alegi tipul de interviu pentru firma ta
Într-o firmă cu doi-trei angajați, formalismul excesiv nu își are rostul, dar un minim de structură ajută. Pornește de la o listă de cinci-șase întrebări fixe, puse tuturor, apoi lasă loc pentru discuție liberă. Dacă postul presupune lucru cu clienții, include o situație pe care candidatul o rezolvă împreună cu tine, într-un joc de rol scurt. Dacă postul e tehnic, o mică probă practică spune mai mult decât zece întrebări despre CV.
Fii atent la ora și locul interviului. Candidații care așteaptă mult, care sunt întrerupți de telefoane sau care sunt întâmpinați cu ostilitate vor povesti experiența mai departe. Un interviu respectuos și bine condus contribuie la imaginea firmei, chiar dacă persoana nu este angajată.
În ultimul rând, nu lua decizia la prima impresie. Notează după fiecare interviu ce ți-a plăcut, ce te-a îngrijorat și ce întrebări au rămas deschise. Abia după ce ai văzut toți candidații, compară notele și alege cu răbdare.
Cum ții evidența întrebărilor puse
Scrie-ți lista de întrebări într-un document și păstrează-l în dosarul de recrutare, alături de CV-uri și de notele de evaluare. Dacă un candidat contestă ulterior decizia, ai la dispoziție dovada că a fost judecat după criterii profesionale. Obiceiul acesta te ajută și când repeți procesul de selecție, pentru că poți îmbunătăți întrebările pe baza a ceea ce a funcționat.
O listă scurtă de verificare
Înainte de fiecare interviu, verifică: ai stabilit criteriile de evaluare, ai pregătit întrebările, ai ales un spațiu liniștit, ai prevăzut timp pentru întrebările candidatului, ai ales pe cineva care să participe ca al doilea evaluator. Un interviu pregătit arată respect față de candidat și crește șansele unei alegeri bune, de care vei fi mulțumit și peste un an.
